Atașamente distructive îmbrăcate
În dependențe pseudo-amoroase,
Amestecuri multipolare de lipsuri
Compensate prin noțiuni vagi
De eu, de tu și de noi
De acum, atunci și cândva
De promit și de încredere.
Animări dirijate involuntar
De subconștientul lăsat inconștient,
De piele, transpirație și expirație,
De doar dorință devenită mai mult,
De grijă preschimbată-n frică.
– Simptome post-carnale-
Suntem piele. Suntem un ambalaj emoțional complex care păstrează taine pe care doar noi le putem înțelege. Un melanj de amintiri, trăiri și senzații. Locurile umblate, prieteniile, manifestările culturale și naturale, cuvintele, gândurile, iubirile trecute, sunt celulele cu care am format acest strat protector pe care îl purtăm și îl arătăm. Sensibil și murdar, pătat, lăsat, brăzdat de vergeturi și semne de bună purtare. Atât de atins și totuși atât de intim. Atât de Eu și atât de Celălalt.
Suntem transpirație. Suntem căldură și apă mirositoare, secreție firească și scârboasă. Detașare nevoită de tot ce a fost cândva în noi și trebuie scos prin piele. Exteriorizare născută din orgasm sau spaimă. Manifest al unei intensități camuflate în miresme de flori artificiale, inhibat de normele sociale.
Suntem expirație. Suntem dioxid de carbon, fum, abur și vorbă. Eliberare de toxic și nefolositor, constantă și regulată de la prima la ultima atingere a pielii.
Piele, transpirație, expirație. Eliberări și retenții constate de (pseudo)amor post-carnal.
The Lovers, Emile Friant, 1888
Veni Vidi Vale 