Doleanțe nocturne

Nopți violete în
străzi pustii și voalate,
Cu fum în fază lungă
De farurile mașinilor negre
Pe care plouă
Stropi mari și reci.
În frig de sabat de iarnă,
În umbrle slabe de brazi
împodobiți cu luna fără stele.
Cu gânduri pierdute în rânduri,
Cu doruri și doleanțe nocturne,
Așteptările-mi infinite.     

-Nopți violete-

E prima zi de după prima seară. Lumina cade leneșă pe pervazul geamului și-mi bate în chip toată fericirea insipidă pe care o să o uităm într-un târziu. Îmi ești caldă și îmi ești frumoasă, dar nu îmi ești perfectă. Tu ești perfectă ca să mi te știu o oră, o zi sau poate o noapte. Îmi esti perfectă doar până se vor crăpa zorii în capul meu și am să mă trezesc străin de tine. Cândva…

Tu știi deja că vreau să fug. Să fugim de la judecata doleanțelor nocturne și să ne ascundem pentru o eternitate în chip de vis. Să ne trezim doar sub ceașaful alb care să ne acopere păcatele de toate clipele pe care am să le petrec cu tine. Până atunci…
Aștept a doua seară de după prima zi.

Muza de Gabriel de Cool( 1895)