Epistola Dorului

 Texte, iluzii şi aluzii,
Confuzii şi dubii.
Incertitudini umblătoare,
Curgătoare şi urcătoare.
Sunete şi portrete,
Poteci şi drumuri mute
Cu oameni fără oameni.
Exteriorizare modestă,
 inhibată,
Tare-n gând şi slabă-n vorbă.
Iubiri exocrine cu gânduri 
Fatidice.

Încă e lumină. Încă îmi e un cald și frumos pe care vreau să-l păstrez în chip de vară. Să-l țin la piept, pe piept, în pieptul în care să-mi bată ritmic. Dorul.

Dorul meu, știi că îmi ești drag? Știi că mi-aș cuibări capul în poala ta și de acolo nici că aș mai pleca? Ți-aș mângâia toate poveștile pe care palmele mele nu le mai pot atinge. Ți-aș cânta toate piesele pe care le iubești, acelea pe care le-ai înstrăinat. Te-aș plimba prin acele locuri de care ai ajuns să te ferești. Ți-aș aduce fiecare aromă de atunci, fiecare miros, fiecare culoare. Ți-aș înapoia fiecare gând cu care obișnuiai să pictezi vise. M-aș face pensula pentru tabloul tău.

Dragul meu dor, cum mai ești?

Aștept să-mi scrii.